SUNT SINUSURILE PARANAZALE STERILE ?

MICROBIOMUL SINUSURILOR PARANAZALE

Ştiinta medicală consideră sau mai exact a considerat până de curând ca in orice sinuzită există un agent cauzal microbian; s-a acordat o atentie deosebită florei microbiene sinusale, dar numai in contextul bolilor inflamatorii (sinuzitele). Nu a existat până de curand nici un interes legat de flora microbiană din sinusurile sănătoase, chiar s-a considerat a priori că lipsa bolii este egală cu lipsa microorganismelor in sinusuri. Aceasta până nu demult…

Ultimii ani au adus schimbari in tehnica de laborator medical, in metodele de detectie a microorganismelor. Aparitia metodelor moleculare, care detecteaza direct ADN-ul bacterian in secretiile nazale sau sinusale, fara cultivarea secretiilor pe medii de cultura, a dus la o schimbare a paradigmei. Se stie acum că sinusurile paranazale sănătoase sunt departe de a fi sterile (1). Dimpotrivă, există, am putea spune, o bogătie de specii microbiene in sinusurile paranazale ale unui om sănătos.

Să definim cativa termeni :

Ce este microbiomul?

Este o comunitate diversa de microbi care există intr-un echilibru simbiotic delicat in interiorul organismului omenesc.

Ce sunt sinusurile paranazale?

Sunt cavitati naturale, existente la toti oamenii in interiorul oaselor fetei. Se numesc „paranazale” pentru că sunt situate in vecinatatea foselor nazale si comunică cu acestea prin orificii specifice de drenaj. Există patru perechi de sinusuri :

  • două sinusuri maxilare, cate unul de-a dreapta si de-a stanga nasului, imediat sub orbite ;
  • două sinusuri frontale deasupra foselor nazale ;
  • sinusurile etmoidale formate din mai multe celule etmoidale dispuse din fata spre spate intre cele doua orbite si
  • două sinusuri sfenoidale aflate chiar in centrul capului, in spatele foselor nazale ;

Ce este sinuzita?

Am auzit cu totii de sinuzita. Mai ales in sezonul rece, multe persoane se adreseaza medicului ORL pentru ca au „probleme cu sinusurile”.  Sinuzita este inflamatia mucoasei sinusurilor paranazale, adică inflamatia membranei care tapeteaza sinusurile paranazale.  Se manifesta in general prin dureri in zona fruntii si a oaselor fetei, nas infundat, secretie nazală.

Stiinta medicala pune pe primul plan agentul cauzal microbian in sinuzite

Stiinta medicala consideră sau mai exact considera până de curând, ca in orice sinuzita exista un agent cauzal microbian.

De aceea, pentru tratamentul sinuzitelor, mai ales al celor acute, se identifică mai intai microbul care se presupune ca a declansat inflamatia sinusurilor. Apoi se prescrie un tratament antibiotic care să combată acel microb specific.

Metoda clasică de identificare a microorganismelor, folosită continuu din vremea microbiologului francez Louis Pasteur până in zilele noastre, este cultura secretiilor pe medii specifice in laborator.

Concret, se recoltează secretie nazală care se insămanteaza in laborator pe o placuta Petri (mic vas de sticla specific, folosit in laboratoarele medicale) in care se afla un mediu de cultură specific (de obicei provenind din sange de bovine). Placuta Petri se introduce intr-un fel de incubator pentru a reproduce conditiile de temperatura din corpul omenesc. In cateva zile, pe mediul de cultură vor creşte una sau mai multe colonii microbiene. In functie de aspectul coloniilor respective, medicul de laborator identifică microbul/microbii care s-au dezvoltat. Folosind apoi antibiograma, se alege antibioticul care inactivează microbul/microbii gasiti.

Noi metode de identificare directa a ADN-ului bacterian in secretiile nazale sau sinusale

In ultimii ani, alte metode au aparut şi au luat amploare in tehnica de laborator : metodele moleculare, care nu necesita cultivarea secretiilor pe medii de cultura (aşa-numitele „no culture methods”), ci identifica direct ADN-ul bacterian prezent in secretiile testate. Cea mai folosită este metoda numita     „16S rRNA sequencing”.

Studiile arată că peste 70% din bacteriile care populeaza corpul omenesc nu pot fi cultivate in laborator pentru că microclimatul existent in organism, propice creşterii acestor bacterii, nu poate fi reprodus in laborator (2). Nu e de mirare că in 10-45% din cazurile de sinuzită secretiile testate prin cultură in laborator dau rezultat negativ (nu se dezvolta nici un microb pe mediul de cultura in laborator) (3).

Mai multe studii (4)  au comparat secretiile nazale ale oamenilor sănătoşi cu cele ale bolnavilor de sinuzită, folosind metoda sus-mentionata. Deşi in mod traditional sinusurile paranazale sănătoase erau considerate sterile (lipsite de microbi in starea lor normală), tehnicile de laborator noi au evidentiat o bogătie de tulpini bacteriene prezente in sinusurile oamenilor sănătoşi.

Incet-incet s-a conturat ideea ca există un microbiom sinusal, o floră bacteriană proprie a sinusurilor sănătoase, similară cu microbiomul intestinal.

Marca sănătatii este diversitatea si echilibrul florei microbiene : sinusurile paranazale sănătoase sunt populate cu o diversitate de colonii bacteriene aflate in echilibru unele cu altele. In sinusurile bolnave exista de obicei una sau două specii dominante de microorganisme, iar restul speciilor, deşi prezente, sunt slab reprezentate si reduse numeric. Diversitatea de tulpini bacteriene este semnul sănătatii, iar  uniformitatea florei bacteriene sinusale este semnul patologiei.

Compozitia microbiomului sinusal

Diagnosticul molecular a arătat ca există numeroase specii bacteriene prezente in sinusurile paranazale la subiectii sănătoşi. Speciile bacteriene cele mai frecvent identificate au fost : Staphylococus epidermidis, Propionibacterium acnes,  Staphylococus aureus si Corynebacterium tuberculostearicum. (1)

Referitor la Staphylococus aureus, alte studii au gasit ca el este mult mai frecvent la persoanele cu rinosinuzita cronica, pe cand la persoanele sanatoase el apare mult mai rar (5).

Interesant de ştiut este că in microbiomul sinusurilor sănătoase au fost identificati si germeni oportunisti ca : Streptococus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catharrhalis,  inclusiv germeni anaerobi, dar in proportie relativa mica.

Rezultatele acestor studii arată că şi indivizii sănătosi sunt purtători ai speciilor bacteriene implicate in mod obişnuit in patologia rino-sinusală. Ceea ce face să difere starea de sănătate de starea de boala nu este atat prezenta anumitor germeni, considerati patogeni, ci abundenta lor relativa in interiorul microbiomului.

Administrarea probioticelor sinusale sub forma de      spray/lavaj nazal

Aceste noi informatii au influentat metodele de tratament ale patologiei sinusale. La fel cum in bolile digestive se recomanda tot mai des probioticele digestive, la fel, in sinuzite, se recomandă probiotice specifice sinusurilor paranazale. Acestea se pot administra per os (ingestie pe cale bucală) sau pe cale nazala. Se foloseste un spray nazal care contine tulpinile probiotice sub forma lichida. Sau se poate face lavaj nazal cu ser fiziologic in care s-a dizolvat probioticul.

Există studii care evaluează pozitiv administrarea de probiotice pe cale nazală, sub forma de spray sau lavaj nazal (6). Tulpinile cele mai des mentionate in studii sunt bacterii Gram pozitive, din clasa Streptococilor alfa (S.mitis, S.sanguinis, S.oralis) si din clasa Lactobacillus (Lactobacilus sakei, Lactobacilus rhamnosus, Lactobacilus plantarus) (7).

Transplantul de microbiom rino-sinusal

Importanta percepută a microbiomului rino-sinusal este deja atat de mare, incat iată, există un studiu in curs (8), ale carui rezultate nu au fost inca comunicate ; studiul evalueaza rezultatele transplantului de microbiom rino-sinusal! In studiu sunt inclusi 30 subiecti.

Deşi transplantul in general este un lucru complicat, totuşi, transplantul de microbiom rino-sinusal este foarte simplu de realizat : se recoltează secreție rino-sinusala de la subiecți sănătoși, se amestecă cu ser fiziologic si se administrează intra-nazal, sub forma de lavaj rino-sinusal, la subiectii cu rino-sinuzită cronică.

Acest lucru poate părea hilar, având in vedere că recomandarea obișnuită este sa ne ferim de secrețiile nazale ale altor persoane! Aici însă transferul de secreții nazale are loc de la o persoana sănătoasa la o persoană cu sinuzită cronică.

Dacă adăugam puțin umor situației, când o persoană sănătoasa strănută in mijloacele de transport in comun spre exemplu, ea furnizează un transfer ad-hoc de microbiom rino-sinusal persoanelor din jur…. ceea ce nu poate fi chiar așa de rău….

Lăsand gluma la o parte, din toate ideile de mai sus să reținem:

  • Nu totdeauna bacteriile sunt rele pentru noi! Iată că sănătatea nasului si a sinusurilor implica o mare varietate de microorganisme prezente, in echilibru unele cu altele ;
  • Trăim o schimbare de paradigmă in domeniul infectiilor sinusale cronice : de la mult-prea-folositul tratament cu antibiotice, la tratamentul cu … probiotice !

 

BIBLIOGRAFIE

  1. Lee JT, Frank DN, Ramakrishnan V. Microbiome of the paranasal sinuses: Update and literature review. Am J Rhinol Allergy. 2016 Jan-Feb; 30(1): 3–16.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5517778/

2. Boase S, Foreman A, Cleland E. Et al. The microbiome of chronic rhinosinusitis. Culture, molecular diagnostics and biofilm detection. BMC Infect Dis 13:210, 2013

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3654890/

3. Mantovani K, Rodrigues DdeO, Tamashiro E, et al. Comparing different methods used to collect material for a microbiological evaluation of patients with chronic rhinosinusitis. Braz J Otorhinolaryngol76:321–325, 2010

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20658011

4. Ramakrishnan VR, Hauser LJ, Frank DN. The sinonasal bacterial microbiome in health and disease. Curr Opin Laryngol Head Neck Surg 2016 Febr 24(1): 20:25.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4751043/

5. Feazel LM, Robertson CE, Ramakrishnan VR. Microbiom complexity and Staphylococus aureus in chronic rhinosinusitis. Laryngoscope 2012, Feb : 122 (2): 467-472.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3398802/

6. Schwarz JS, Peres AG, Mfuna Endam L. Topical probiotics as a therapeutic alternative to chronic rhinosinusitis : A preclinical proof of concept. Am J Rhinol Allergy. 2016, Nov 1-30 (6) : 202-205.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28124641

7. Cervin AU. The Potential for Topical Probiotic Treatment of Chronic Rhinosinusitis, a Personal Perspective. Front Cell Infect Microbiol, v7 2017.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5770906/

8. Sinonasal Microbiome Transplant as a Therapy for Chronic Rhinosinusitis without Nasal Polyps (CRSsNP).
https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT03122795

COLESTEROLUL, PRIETEN SAU DUSMAN ? – Partea a II-a

POVESTEA  COLESTEROLULUI – Partea a II-a

Rolul colesterolului in sinteza vitaminei D

Legatura cu coenzima Q10

            Colesterolul este precursor direct in sinteza vitaminei D. Sub influenta razelor solare (radiatiei ultraviolete),  7- dehidrocolesterolul este transformat in 25-hidroxicolecalciferol (vitamina D3).  Pentru ca aceasta sinteza sa aiba loc, este nevoie sa existe o cantitate suficienta de colesterol in organism si sa existe expunere la radiatia ultravioleta a intregului corp pentru cel putin 30 minute. De retinut ca folosirea cremelor ecran solare impiedica sinteza vitaminei D in piele.  De aceea, este mai intelept sa folosim alte metode de a ne apara de arsuri solare ; cea mai simpla metoda este pur si simplu sa ne expunem la soare treptat, initial la orele diminetii si seara si sa folosim DUPA plaja o crema hidratanta ca sa hranim pielea.

vitdsinthesis

In ceea ce priveste rolul vitaminei D in organism, stiinta actuala a depasit de mult nivelul la care se cunostea doar efectul vitaminei D asupra metabolismului calciului (rolul in absorbtia calciului). In ziua de astazi, se descopera mereu noi efecte ale vitaminei D : rol cheie in imunitate, contribuie la reglarea glicemiei, imbunatateste performantele cognitive si impiedica instalarea dementei Alzheimer, efect benefic in scleroza multiola, rol de preventie a cancerului. Efectele vitaminei D in organism sunt atat de multe, incat voi dedica separat cel putin un articol vitaminei D.

Avand in vedere aceasta legatura intre colesterol si vitamina D, colesterolul fiind precursor in sinteza vitaminei D, nu este intamplator faptul ca alimentele cele mai bogate in colesterol sunt si cele mai bogate in vitamina D (1). Campionul ca si continut in vitamina D si in colesterol este … creierul. Cel mai mare continut in colesterol il are creierul de vita, 3100 mg colesterol la 100 g; urmeaza indeaproape creierul de porc  si miel.  Galbenusul de ou contine cantitati variabile de colesterol in functie de modul in care sunt hranite gainile si de modul in care oul este gatit, dar valoarea medie este in jur de 547 mg la 100 g. Ficatul este urmatorul aliment care contine colesterol.  Ficatul de pui contine 563 mg la 100g,  iar uleiul de ficat de cod contine  570  mg colesterol si 10.000 UI vitamina D3 la 100 g.  Urmeaza indeaproape slanina de porc (da, ati citit corect), care este de 4 ori mai bogata in colesterol si in vitamina D decat heringul. Urmeaza o serie de pesti si fructe de mare in ordine descrescatoare a continutului de colesterol : hering, stridii, somn, sardine, macrou, somon, caviar. Urmeaza untul cu 215 mg colesterol la 100g.  Urmeaza apoi branzeturile, fiecare cu  continut diferit de colesterol. Asadar, acestea sunt categoriile de alimente care au continut inalt de colesterol si de vitamina D : creierul, ficatul, galbenusul de ou, slanina de porc, pestele si fructele de mare, untul si lactatele.

Asa cum este de asteptat, medicatia care scade colesterolul  scade si cantitatea de vitamina D din organism.

Am  discutat despre colesterol ca precursor al vitaminei D, adica  am aratat  ce rezulta din colesterol.  In sens invers, adica daca ne referim la calea chimica prin care se formeaza  colesterolul,  trebuie stiut ca exista un lung lant de reactii chimice prin care celulele sintetizeaza colesterolul (2).  Calea respectiva este complicata si dificil de inteles pentru cine nu are cunostinte de chimie organica;  pe scurt, sinteza colesterolului incepe de la compusul numit AcetilCoA, care rezulta in celula din  proteine, grasimi sau glucide.  Calea de sinteza se bifurca la un moment dat si din acest AcetilCoA rezulta pe de o parte Squalene si pe de alta parte Coenzima Q10.  Din Squalene, in continuare se sintetizeaza colesterolul.  Statinele (medicamentele  care scad colesterolul) actioneaza pe aceasta cale inainte de bifurcare, deci scad atat productia de Squalene,  cat si productia de Coenzima Q10. Despre Squalene se stie ca are rol in imunitate.

coenzymeq10cholesterol

Despre Coenzima Q10 voi discuta intr-un alt articol pentru ca si ea are foarte multe functii in organism.

Am vazut, asadar, ca scaderea  colesterolului  implica  scaderea vitaminei D si a coenzimei Q10 in organism, care au fiecare roluri proprii.

  • Continuare in  partea a III-a

 

BIBLIOGRAFIE  ONLINE

  1. http://apjcn.nhri.org.tw/server/info/books-phds/books/foodfacts/html/data/data2h.html – Continutul in colesterol al alimentelor
  2. http://themedicalbiochemistrypage.org/cholesterol.php – Sinteza colesterolului

Xenoestrogenii dezorganizeaza sistemul endocrin

Probabil toata lumea a auzit de estrogeni, care sunt hormoni sexuali produsi in mod natural in organismul omenesc. Sunt secretati in cea mai mare cantitate la femei la nivelul ovarelor, motiv pentru care sunt considerati hormoni sexuali feminini. Se produc insa si in organismul barbatilor, dar in cantitate mult mai mica. Esential este ca au un rol foarte important atat in organismul femeii, cat si al barbatului.
Spre deosebire de estrogenii naturali, xenoestrogenii sunt substante produse industrial care au o structura chimica inrudita cu estrogenul natural. Efectul imediat este ca aceste substante mimeaza estrogenii naturali si influenteaza activitatea glandelor endocrine. Au fost de aceea denumiti „endocrine disrupting chemicals” sau EDC (substante chimice care distrug/rup sistemul endocrin). Desi nu au fost sintetizate cu scopul de a influenta sistemul endocrin, aceste substante, avand structura foarte asemanatoare cu hormonii sexuali naturali, se leaga de receptorii specifici de pe membranele celulare si actioneaza ca un exces de estrogeni. Efectul global este de hiper-estrogenizare a organismului, ca si cand ar exista prea mult estrogen in sistem.
Acest efect produce, la randul lui, multiple tulburari in organism si este implicat in geneza multor afectiuni :
• Cancerul de san la femeie, cancerul de prostata si cancerul testicular la barbat; acestea sunt cancere asa-numit hormonal-dependente si sunt agravate de dezechilibrul hormonal;
• Obezitatea; se stie ca xenoestrogenii nu sunt biodegradabili si se depun in organism in tesutul gras;
• Endometrioza;
• Infertilitatea;
• Pubertatea precoce la copii; se stie ca in ultima suta de ani, varsta instalarii pubertatii a scazut la copii de la 16-17 ani la 12-13 ani; se considera ca hrana de buna calitate si nivelul de trai mai ridicat au contribuit la acest lucru; totusi, exista in prezent cazuri de pubertate precoce patologica, la varste sub 8 ani;
• Avortul spontan
Studiile pe animale au aratat ca expunerea la xenoestrogeni in timpul gestatiei produce feminizarea embrionilor de sex masculin, adica un embrion masculin capata caratere feminine sau vireaza cu totul spre sexul feminin in timpul organogenezei.
Este important sa stim unde gasim acesti xenoestrogeni si ce putem face pentru a minimiza expunerea la ei. Iata o lista de substante curent folosite care contin xenoestrogeni :
1. Alimente :
• Eritrozina, sau E127, un colorant alimentar rosu, care face parte din lista aditivilor alimentari ; se foloseste mai ales la colorarea dulciurilor (bomboane, inghetate, geluri si topinguri decorative pe prajituri)
• Fenosulfotiazina , un colorant rosu;
• Butylat – hidroxyanisol sau E320, un conservant care se adauga de obicei in alimentele care contin grasimi, pentru a impiedica rancezirea lor;

2. Produse cosmetice
E bine sa stim ca aproape toate cremele faciale, fardurile, lacurile de unghii care exista pe piata contin multiple substante chimice cu efect nefast asupra sanatatii. O atentionare speciala pentru cremele-ecran, folosite ca protectie impotriva radiatiilor ultraviolete : contin de asemenea substante chimice toxice pentru organism. Ce xenoestrogeni gasim in cosmetice in general :
• Parabeni (metilparaben, propilparaben, etilparaben, butilparaben) care se adauga in produsele cosmetice ca si conservanti;
• Benzofenona si 4-metilbenziliden camforul care se gasesc in lotiunile cu ecran pentru ultraviolete;

3. Produse industriale de plastic :
• Bisfenolul A din PET-uri; da, PET-urile care sunt peste tot, toata lumea le foloseste, contin aceasta substanta care este un xenoestrogen;
• Eteri bifenilici polibrominati incorporati in materialele plastice, in electronice, in motoarele masinilor, in scopul ignifugarii lor;

4. Insecticide, pesticide si detergenti :
• Atrazina (ierbicid), DDT, dieldrin, endosulfan, heptaclor, lindan (impotriva paduchilor), produsele de curatenie care contin clor, alkylphenol.
In concluzie, foarte multe substante din mediul in care traim si ne desfasuram activitatea zilnic contin aceste substante.
Ce putem face ?
• Referitor la alimentatie, in mod evident cel mai bine este sa preferam produsele bio si organice. Daca stim ca legumele sau fructele au fost stropite cu insecticide (si de obicei sunt ), sa le spalam cu apa din abundenta, in jet de apa si sa le curatam coaja care depoziteaza cel mai mult substantele toxice. Se stie ca in general in coaja unui fruct exista multe principii nutriitive sanatoase, dar, din pacate, la fructele cultivate conventional, in coaja se depoziteaza si cele mai multe toxine. Este bine sa evitam toate alimentele care contin aditivi chimici, mai ales daca ei sunt mentionati ca atare pe eticheta produsului.
• Referitor la PET-uri, evident este bine sa trecem la folosirea recipientelor de sticla, ceramica sau inox, atat pentru apa cat si pentru alimente. Evitati incalzirea alimentelor la microunde in recipiente de plastic. PET-urile elibereaza substante toxice cu atat mai mult cu cat au stat in soare sau au fost tinute in congelator.
• Preferati cosmeticele bio in locul cosmeticelor conventionale sau, si mai bine, invatati sa va preparati propriile cosmetice in casa. Exista pe Youtube o abundenta de informatii in domeniu, este adevarat, mai ales din tarile vorbitoare de limba engleza.
• In aceeasi idee, preferati detergentii bio sau, din nou, puteti investi ceva timp sa va instruiti in domeniu si veti invata sa va faceti propriii detergenti. Nu este ceva chiar atat de sofisticat. Eu imi amintesc inca pe bunica mea care facea sapun de casa la tara. Eram prea mica ca sa imi aduc aminte ceva relevant din reteta ei si oricum nu o luam in serios, dar, din nou, am vazut pe internet enorm de multa informatie in domeniu care m-a facut sa imi dau seama ca exista niste formule de baza ale detergentilor, ale cosmeticelor, pe care apoi fiecare poate construi variatiuni. Probabil detergentii home-made nu sunt la fel de super parfumati ca cei industriali, dar isi fac treaba fara toxinele de rigoare!
In afara de toate masurile de mai sus, iata cateva plante care au efect de detoxifiere si pe care le puteti consuma in cantitate mare ca masura de protectie :
• Armurariul (Cardus marianus) este poate planta autohtona cu cel mai mare potential de detoxifiere hepatica; se poate consuma ca pulbere in capsule, pulbere facuta in casa din semintele rasnite in rasnita de cafea, care are avantajul ca este proaspata, sau ca ceai;
• Turmericul (Curcuma longa) – pulberea galbena folosita ca si condiment, este unul dintre cei mai puternici antiinflamatori naturali;
• Ceaiul verde (Camellia sinensis) – polifenolii din compozitie protejeaza impotriva xenoestrogenilor;
• Semintele de in rasnite, consumate sub forma de pulbere ; lignanii din compozitia lor blocheaza actiunea xenoestrogenilor.

Bibliografie
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3388472/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19140503
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11057411
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24466711
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1519851/